ȘTEFAN POPESCU (1872-1948)-152 ANI DE LA NAȘTERE

ȘTEFAN POPESCU (1872-1948), 152 ANI DE LA NAȘTERE.

Pictor, gravor, desenator și grafician român, membru de onoare al Academiei Române, s-a născut la Fințești, Buzău, pe 20 ianuarie 1872.  Începe să picteze ca autodidact. Între anii 1894-1899 studiază la Academia din Munchen, cu profesorul Nikolaos Ghizis. În 1900 pleacă la Paris, apoi în Bretania, unde lucrează împreună cu Gheorghe Petrașcu. Face parte dintre fondatorii, la 3 decembrie 1901, ai asociației ”Tinerimea artistică” (Gheorghe Petrașcu, Kimon Loghi, Ipolit Strâmbu, Frederick Storck, Nicolae Vermont). Devine, în 1908, asociat al Salonului Societății Naționale din Paris și membru societar al grupărilor muncheneze ”Sezession” și ”Kunstlergenossenschaft”.

Locuiește din 1909 o perioadă la Constantin Brancuși în cartierul Montparnasse în Paris. În anul 1910 este membru fondator al Asociației Amicale a Românilor din Paris sub egida ministrului României la Paris. Asociația avea printre membrii fondatori pe George Enescu, Constantin Brâncuși, Edouard de Max, Gheorghe Mărculescu, Theodor Pallady, medicul Levaditi și avocatul Virgil V. Stănescu.

Pictează în anii următori, succesiv în diverse locații din țară sau din Franța, Elveția, Turcia, Italia, Grecia, Iugoslavia, Maroc, Alger, Germania etc.

”Din numeroasele sale călătorii în Orient, în special, aduce o serie de tablouri, peisaje, scene din viața de toate zilele a poporului și capete de expresie, foarte veridic tratate. Peisagist al priveliștilor românești, el se dezvoltă pe o linie realistă, fără să alunece în formalismul care a bântuit la noi între cele două războaie. Desenator exceptional este preocupat de țăran și de viața lui, și execute compoziții, în care procesul muncii Agricole este prezentat fără idealizare. Este primul pictor roman care a zugrăvit Reșița, cetatea industriei siderurgice.

A lucrat uleiuri, acuarele, laviuri, desene în tuș și creion, totodată a practicat gravura în lemn și litografia.” (Acad.Prof. G.Oprescu, ”Ștefan Popescu, desenator”, album de Acad. Prof. G. Oprescu și Mircea Popescu, ed. Academiei Republicii Populare Române).

Este considerat unul dintre gravorii de referință din arta românească, operele sale reprezentând un punct de reper în dezvoltarea graficii de șevalet cât și a gravurii din România.

Lucrări realizate de Ștefan Popescu se află în numeroase muzee din România, dar și în colecții particulare din Franța, Germania, Austria, Algeria, Italia, Maroc, Tunisia.

Se stinge din viață în 1948 la București.

Surse text: Constantin Prut, Dicționar de Artă Modernă, ed. Albatros, București, 1982.

Album ”Ștefan Popescu, desenator”, Acad. Prof. G. Oprescu și Mircea Popescu, ed. Academiei Republicii Populare Române.

Wikipedia.

Sursă Foto: Internet, Galeria Romană