ÉDOUARD MANET, pictor francez, 23 ianuarie 1832

Ultimul pictor clasic și primul pictor modern. 192 de ani de la nașterea lui Édouard Manet

Pe 23 ianuarie 1832, se năștea, la Paris, pictorul Édouard Manet, precursor al impresionismului (prin lucrul său în natură, preocuparea pentru lumină și pentru înregistrarea realității așa cum se prezintă ea în momentul observației).

Atras de viața pe mare, se îmbarcă, în 1848, după finalizarea unor studii speciale de desen în cadrul gimnaziului, ca marinar-elev, pe nava ”Le Havre et Gouadeloupe”, cu care călătorește până în Brazilia, desenând membrii ai echipajului și peisaje marine. În 1850, la întoarcere, se hotărăște să urmeze calea picturii și astfel ajunge în atelierul lui Thomas Couture. Realizând copii ale lucrărilor maeștrilor din muzeul Louvre, Franța, reușește să își desăvârșeșască astfel tehnica picturală. În 1856, Manet părăsește atelierul profesorului său și călătorește în Olanda, Germania, Austria și Italia, vizitând muzee și pictând.

Debutează la Salonul din 1861, obținând o mențiune de onoare. Compoziția ”Olympia” provoacă, în 1865, iritarea crticii de artă și a unei bune părți a publicului, dar și simpatia pictorilor; Monet, Renoir, Pissaro, Cézanne.

Pictura sa cuprinde în sine atitudinea revoluționară a impresionismului, un protest dur formulat împotriva convențiilor academiste. Manet, neavând astfel recunoașterea din partea oficialității conservatoare, evident opusă aspirațiilor sale, refuză să ia parte la prima expoziție a impresioniștilor, din 1874, care s-a organizat în atelierul fotografului Nadar. În 1881 reușește să convingă juriul Salonului official, primind Medalia de argint și dreptul de a expune hors concours.

Născut într-o familie din marea burghezie, nu evită, pe plan artistic, să promoveze o artă înnoitoare, în vreme ce, pe plan social, rămâne un partizan al vechilor concepții, în special cele privind statutul artistului în societate. Dincolo de această contradicție, Manet contribuie, prin însăși creația sa, la declanșarea unei largi mișcări culturale, aflate la fundamentul artei moderne.

Manet știa să prefacă în artă, să redea într-o formă picturală închegată orice aspect al vieții de fiecare zi, oricât de întâmplător ar fi părut. Această putere de atracție a picturilor lui Manet își are temeiul în caracterul direct al percepțiilor sale vizuale.

Concepția sa despre lume era atât de dezinvoltă, încât apărea ca o sfidare a autorităților artistice consacrate, opera sa fiind privită ca o încercare de a zdruncina principiile societății burgheze: de aceea valoarea lui Manet nu a fost rcunoscută în timpul vieții sale.

La 30 aprilie 1883 se stinge din viață la Paris.

Surse text: Constantin Prut, Dicționar de Artă Modernă, ed. Albatros, București, 1982

Mihail Alpatov, Istoria Artei II, Arta renașterii și a epocii moderne, ed. Meridiane, București, 1965

Foto: Internet