Dinu SĂVESCU- BACKtoAMAN- Gânduri despre expoziția ”Grădinile Ariadnei”

”…câteva ganduri în legătură cu titlul lucrărilor expuse la Galeria Romană în anul 2023.

Înaintea titlului lucrărilor mele este specificat că fac parte dintr-un ciclu care se numește BACKtoAMAN (ÎNAPOIlaAMAN), scopul acestui titlu fiind definirea sursei de cunoaștere a realității de la care am pornit.

Cred în convenția acceptată, că suprafața bidimensională a unei picturi, este o suprafață prin care putem transmite gânduri care pot deveni cuceriri ale realității. Și mai cred că este firesc să apelez la instrumente gata dobândite și livrate de artiști de-a lungul timpului, stocate în memoria istoriei pentru a atinge acest scop.

Picturile mele au surse de cunoaștere ale realității diferite. De această dată sursa de la care am pornit a fost puternicul ”dispozitiv de cunoaștere” construit de pictorul Theodor Aman.

Pentru că nu toți pictorii pornesc de la surse de cunoaștere păstrate de memoria istoriei și pentru că a existat într-un fel dorința de a explica aceast demers, la Galeria Romană, revin cu aceste rânduri pentru a nu lăsa neclar un subiect inițiat în discuțiile purtate la galerie, dar nefinalizat.

Când vorbim de surse de cunoaștere ale realitățiilor mă refer la cunoașterea realității cu ajutorul vederii. Iar despre acest subiect pictorul Paul Gherasim prezintă un punct de vedere plin de înțelepciune într-o înregistrare filmată pe youtube.

Paul Gherasim spune despre vedere că prin grija divină, omul a primit vederea ,,ca pe un dar” pentru cunoașterea realității. Însă acest ”dar”, spune P.G., a fost urmat de un alt ,,dar” de un instrument însoțitor: capacitatea de a deosebi, omul fiind liber de a alege. Prin vedere, continuă maestrul Paul Gherasim, poți cunoaște și duhul seducerii și duhul care inspiră. Și odată cu acestea primești și darul libertății depline, libertatea de alegere, între cele două. Duhul seducerii este un duh neadevărat, zice Paul Gherasim, este epiderma/toate ale trecerii/ale se ducerii / (în sens de trecător – limba română folosită de P.G. este sugestivă)… duhul care inspiră este duhul adevărului dar care nu apare oricum, ci numai după ce, liber fiind, ai făcut alegerea…

Pentru a depăși epiderma realității, pentru a ajunge la ”duhul care inspiră” este nevoie de ”dispozitive de cunoaștere” construite și puse la dispoziție de cam toți pictorii importanți din cultura lumii, printre care și artisti români ca Aman, Luchian, Țuculescu, Brâncuși, și mai nou Paul Gherasim sau Paul Neagu (de la care, în treacăt fie spus, elevul său Anish Kapoor a învățat aproape tot, dând operei proprii șansa emergenței către infinit….) poate și alții pe care nu i-am amintit și care au construit instrumente de cunoaștere puternice, dar pe care eu poate nu le-am înțeles încă.

Prin folosirea acestor instrumente puternice (dispozitivele de cunoaștere) dobândim libertatea vederii în profunzime.

În încercarea de a explica ”dispozitivele de cunoaștere”, cazul lui Aman, pare foarte relevant și prin felul în care a ajuns să considere necesară construcția acestui instrument de cunoaștere.

Aman a murit la 60 de ani. La aprox.40 de ani, avea, cum se spune, toți sacii în căruță: poziție socială, câștiga din instrumentul tehnic pe care îl dobândise, prin anii de studiu academic, avea casă în mijlocul târgului, unde cânta la violoncel și atelierul era plin cu pictură și public monden. Avea comenzi și nu ducea grija zilei de mâine; publicul său nu era avid de experiențe noi și nu cerea lui Aman lucrări experimentale, fiind un public semifanariot.

Și totuși simte că pictura este mai mult decât o fotogramă, că este un act de cunoaștere al realității și singur, fără galerie, construiește, încet, încet, dispozitivele de cunoaștere, cu fervoare. Repede înțelege că doar pictura poate cuceri bucată cu bucată realitatea și o poate consemna; înțelege că toți pictorii importanți au făcut asta. (.. și fizica își pune aceleași întrebări, despre realitate, dar în continuare singura care poate consemna drumul, este mediul vizual, inclusiv pictura, care stochează informația în mod material).

Așa cum spunea și P.G., vederea se plimbă între acești doi poli: epiderma/duhul seducerii și duhul care inspiră. Pictorul Aman părăsește duhul seducerii, al epidermei realității, începând să construiască instrumente pentru dobândirea realității de dincolo de epidermă, al duhului care inspiră.

Dispozitivele de cunoaștere ale realități, construite de  Aman:

– în demersul său a înțeles repede că trebuia să fie liber, să părăsească prejudecățile picturii epidermei/ale picturii academiste și face alegerea.

– a folosit suporturi neconvenționale: funduri sau capace de cutii de țigări de foi, cu lemn obișnuit sau cu lemn exotic, examinând și valorificând cu atenție fibra lemnului, desenul acesteia, curbele fibrelor din jurul vreunui nod lemnos, felul în care acestea inundă cadrele suportului.

A studiat.

– și-a preparat aceste suporturi, transparent, diferit de normă, pregătindu-și compoziții incitante care să răspundă provocării unui desen liniar cu încărcătură emotivă, pus în dialog cu desenul magistru al naturii din  fibrele lemnului.

– a folosit procedeul de concentrare și focusare ale elementelor realității, în contrast cu atingeri abstracte ale pensulei, dictate de emoție pură, în zonele periferice obținând un efect de lărgire al benzii de prezentare a realității

– a mărit dimensiunea picturii, dincolo de formatul fizic al suportului, cu un efect optic magistral, prin eliminarea cadrelor suportului de lemn folosind în zonele periferice elemente de pictură sumară, atingeri de laviuri, picuri de materie picturală concentrată.

– și-a folosit abilitatea de a pune epiderma realității (capacitatea de a picta academist) în dialog puternic, conflictual cu desenul suportului, unde fibrele lemnului, realitatea brută a materiei naturale, intră într-un dialog exploziv cu construcția unui suav portret pictat în fervoarea pensulei, sau dincolo, a unui delicat desen de violoncel rezemat de un fotoliul baroc în fundal, conturat în pastă picturală brută; pe bucăți de lemn exotic sau autohton cu preparație transparentă lăsând să plutească sugestia unui fragment de realitate tratat academic, schițat pe oceanul de unde fine ale structurii lemnului vizibil.

– în alte părți și-a șters personajele dând șansa compoziției de ansamblu să depășească cadrul bidimensional și să mute interesul privitorului spre păienjenișul de structuri compoziționale, în adâncime, create suprapus, pe care le-a lăsat să se reconstruiască în altă parte cu multă dibăcie; folosind libertatea și atent fiind la duhul care inspiră, a creat imagini cu mare putere evocatoare care își depășesc dimensiunile suportului, care crează dialoguri între structurile de lemn și pasta de culoare vibrată, cu pensula când candidă, când acidă.

Acestea sunt o parte a dispozitivelor de cunoaștere construite de Aman, care sunt instrumente foarte puternice de cucerire a realității și  de la care am pornit în lucrările prezentate la Galeria Romană în martie 2023.

Îi văd de multe ori pe Aman sau pe Țuculescu cum așteaptă cu formidabilele și puternicele lor cuceriri, gata să ni le facă cunoscute, să dobândim libertatea vederii în profunzime, cu zâmbete pline de căldură și de bunăvoință, cu mâinile întinse spre a ni le oferi, iar noi epigoni reci, sterili, ieșiți parcă ieri din izoletele istoriei contemporane, trecem aseptici, mândrii și nepăsători, cu basca trasă pe ochi, deranjați parcă de atâta ofertă.”     Dinu Săvescu   /  aprilie 2023

Dinu Săvesu, BacktoAman, În pădure

Dinu Săvescu, BacktoAman, Grădină

Dinu Săvescu, BacktoAman, Pădure

Dinu Săvescu, Selfie