13 Decembrie 1925 | se năștea sculptorul Ovidiu MAITEC

13 DECEMBRIE 1925

Se năștea, la Arad, sculptorul Ovidiu MAITEC.

A absolvit Institutul de Arte Plastice ”Nicolae Grigorescu” din București, secția Sculptură, avându-l profesor pe Corneliu Medrea, în 1950. Între 1950 și 1956 a fost asistent universitar la catedra de Anatomie Artistică a aceluiași Institut. Fost membru al Academiei Române, membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România și al Maison des Artistes din Franța.

A debutat în 1953 la București, participând cu regularitate la anualele de stat și la unele manifestări de artă românească peste hotare. A avut mai multe expoziții personale: Londra (1969), Cambridge  (1973), Edimburg, Liverpool, București (1974), etc. A participat, totodată, și la expoziții de grup în țară și străinătate.

Sculptorul a preferat ca material lemnul de nuc. A pornit în sculptură de la imagini realiste și monumentale la sculpturi spațiale moderne, expresive, cu o mitologie științifico-fantastică izvorâte adeseori din arta populară. Sculpturile sale au un finisaj impresionant și o alură monumentală.

Lucrările sale se află în prestigioase muzee și colecții publice și private din țară, precum și din străinătate (selcție): la Muzeul Național de Artă al României (MNaR), Muzeul Național de Artă Contemporană (MNAC), Tate Gallery, Londra; MCA Australia – Museum of Contemporary Art, Sydney; Fond National d’Art Contemporain (FNAC), Paris; Richard Demarco Collection, Edinburgh, Marea Britanie; The Lennon Foundation, Statele Unite; Städtische Kunsthalle Mannheim, Germania; Muzeul de Artă din Norrköping, Suedia; Baukunst Galerie, Köln, Germania, University of Tasmania, Australia, Marea Britanie, Suedia, Franța, Italia, Germania, Elveția, Grecia, Statele Unite, Columbia etc.

A primit numeroase premii și distincții: Premiul Academiei Române în 1967, Marele Premiu al Uniunii Artiștilor Plastici în 1974, Ordinul Meritul Cultural în 1975, Ordinul Cavaliere al Merito della Repubblica Italiana în 1985, Ordinul Național „Steaua României” în grad de ofițer (în 2000) și de cavaler (în 2007).

„(…)Pentru mulți, acesta este adevăratul Maitec: un sculptor care transformă plinătatea lemnului într-un năvod de prins lumina și spațiul, într-o rețea transparentă, prin ochiurile căreia materia cea mai compactă devine aer. (…)Maitec are admirabila prospețime de a-și reformula viziunea și de a-și regândi instrumentarul, rămânând credincios creativității sale adânci și nu unui repertoriu morfologic gata făcut. Virtuozitatea sa devine, din exuberantă și dinamică, o facultate a reculegerii, a simplității superioare, a staticului. E o virtuozitate a tăcerii, a gestului decisiv, a eliminării accesoriului. Exactitatea, aproape mecanică, a unora dintre procedeele sale mai vechi se îmbunătățește spectaculos prin reafirmarea caldei discipline a cioplitului.” (Andrei Pleșu, Maitec al tronurilor, fragment din Revista Secolul 20, nr. 11-12, anul 1984).

MNAR-Eroica-1971

Aripi-Ovidiu Maitec

MNAR-Victorie-Poarta-1967

Proiect-Biserica

Radar-mic-bronz

Sursă texte și fotografii:

Octavian Barbosa, Dicționarul Artiștilor Români Contemporani, ed. Meridiane, București, 1976; Mircea Deac, Sculptura în România, secolele XIX-XX, ed. Medro, București, 2005;  Wikipedia;  www.maitec.ro