Galeria romană . ro
Ultimele de pe blog …

Dumitru Ghiaţă, un artist încantător şi complet

Dumitru Ghiaţă

Dumitru Ghiaţă

Ghiaţă Dumitru anunţă un artist încantător şi complet. În paleta sa este nu ştiu ce dulce tandreţe orientală şi în factura sa nobilă frumuseţe a planurilor…’’, spunea Henri Focillon-istoric şi critic de artă francez, cu ocazia expoziţiei retrospective Ghiaţă D. Artist al Poporului din 1967.

Dumitru Ghiaţă s-a născut la data de 22 septembrie 1888 în Colibaşi, judeţul Mehedinţi, fiul lui Gheorghe Ghiaţă şi al Elisabetei Ghiaţă. În timpul liceului, profesorul său de desen V. Ravici, i-a intuit talentul, iar câteva luni mai târziu Ghiaţă începe să frecventeze atelierul pictorului Artur Verona. Între 1913-1914 frecventează cursurile Academiilor Ranson şi Delecluze de la Paris, familiarizându-se cu tehnicile post-impresioniste, pe care le va asimila într-o manieră personală în lucrările sale: naturi moarte, peisaje şi compozitii în culori sobre, cu influenţe din arta populară.

Ghiaţă a facut parte, alături de Petraşcu, Pallady, Sirato, Iser, Tonitza, St. Dimitrescu, Bunescu, Catargi, Ciucurencu din stralucita pleiadă de artişti care s-au afirmat pe deplin între cele două razboaie mondiale. A ştiut să realizeze confluenţa a ceea ce era mai viu şi legat de omenesc din arta românească şi din cea universală, având o viziune şi un stil propriu.

Autenticitatea lucrărilor sale este impresionantă, printre temele preferate ale pictorului fiind peisajele în care apar nelipsiţii copaci cu coroanele verzi, roşii sau desfrunzite, naturile moarte şi mai presus de toate motivele cu ţărani, „ţăranii tăcuţi şi gânditori surprinşi stând în grupuri la zile de târg, vorbind de-ale lor şi scărpinându-se pe sub cămăşi’’ (Corneliu Baba).

Viaţa e şi aşa plină de griji, spunea el uneori. Răul şi necazul vin prea de multe ori şi nechemate de nimeni. Frumosul însă se câstigă prin luptă, prin pasiune.

În 1972 pictorul se stinge din viaţă, donându-şi colecţia de artă şi locuinţa statului român, mare parte din lucrările sale putând fi admirate la Muzeul Naţional de artă al României.

În pictură a transmis nişte veritabile emoţii plastice fără intenţia de a deveni interesant şi culmea este, a fost şi a rămas interesant mereu. (Corneliu Baba-Expoziţia retrospectivă de pictură, martie 1967).

Dumitru Ghiaţă - Tablou 1