Galeria romană . ro
Ultimele de pe blog …
Bogdan Turcea

bogdan turcea-despre expoziţia „imaginarium”

BOGDAN TURCEA

S-a născut în Bucureşti, pe 7 noiembrie 1966 şi a absolvit Universitatea Naţională de Arte, în 2017, secţia sculptură, cu profesorii Adrian Ilfoveanu şi Mihai Rusen. Este membru al Uniunii Artiştilor Plastici din România.

                                                                                                   „IMAGINARIUM”

“Expoziția „Imaginarium” este despre imaginarea sacrului, în viziuni diferențiate de paradigmele corespunzătoare unor epoci istorice ( antică, ev mediu și modernitate).  Am profitat de locul pus la dispoziție de Galeria Romană grupând lucrările în patru săli (creștină, mitologie antică, lumea lui Don Quixote, bestiar). Am încercat să las preconștientul să se exprime, am lucrat fără premeditare, fără să concep proiecte sau schițe prealabile,  după metoda suprarealistă descrisă de Andre Breton și să găsesc ulterior, pe parcursul dezvoltării lucrărilor, un sens rațional și un mesaj ușor de descifrat.  Chiar și expoziția, în suma lucrărilor sale, nu a fost predeterminată în mod conștient, toate s-au „legat” de la sine, spre norocul sau nenorocul meu.

Sala Creştină

În sala cu lucrări inspirate din imaginarul creștin, am pus lucrările cu îngeri, serafimi, Iisus (alfa și omega), o Madonna însărcinată (rodită de Sfântul Duh), Adam și Eva (eboșe ale genezei, cu amprente ale Creatorului pe trupuri și cu aripi – așa cum mi-am imaginat că aveau, când erau în Eden- așa cum cred că ne naștem cu toții, cu aripi in suflet), o prințesă a vântului ( himeră, antropomorfizare a ielelor).

Sala Mitologie greacă

În sala cu lucrări inspirate din mitologia greacă, am pus portretele lui Apollo și Athenei ( cu elemente morfologice ce le sugerează puterile supranaturale), un Icar în momentul impactului fatal (trecere de la zbor la nemișcare,  de la viață la moarte,  de la biologic la mineral),  un alt Icar în zbor ( în momentul în care aripile sunt atinse de Soare,  resemnat în fața neputinței în a atinge divinitatea),  un corn al abundenței din care crește o mână de aur , cele trei grații și un efeb ( cu o patină albastru-mov, ce îmi aduce aminte de culoarea hârtiei cu care copertam cărțile și caietele școlare, pe vremea copilăriei mele).

Sala Don Qujote

În sala dedicată imaginarului donquijotesc, am așezat figuri și portrete ale cavalerului rătăcitor ( în stadiu apoteotic – levitand, cu mantia sub forma unor aripi, visător sau pregătit de acțiune), o Dulcineea inocentă, o Dulcinee păcătoasă, o Rosinante suprarealistă, un Sancho debil ( martorul, clevetitorul) precum și trei arlechini ( sugerează hilaritatea aventurilor). Legătura personajului lui Cervantes cu sacralitatea mi-a fost inspirată de comparația lui Miguel Unamuno între Don Quixote și Iisus, acesta numindu-l Cristosul spaniol (o viziune aristotelică a catolicismului, emfatică, extrovertită, flamboaiantă, uneori histrionică, a iubirii necondiționate pentru o Dulcinee – fie ea pură, idealizată, fie târfă, păcătoasă).

Sala Bestiar

În bestiar, am imaginat doi inorogi, unul lansat vertical, în atac, cu cornul însângerat, celălalt capturat, cu cornul smuls de vânătorii săi. Inorogul a fost imaginat în evul mediu ca ființă intangibilă, vulnerabilă numai în fața neprihănitei fecioare, dar și imagine a lui Iisus Cristos, cornul său exprimând unitatea între Dumnezeu și Cristos, având puteri magice vindecătoare sau fiind element esențial în obținerea alchimică a aurului filosofal, prin transmutație interioară ( cornul Inorogului viu este colorat alchimic, cu rubedo, nigredo și albedo, iar craniul inorogului mort este aurit). Tot în bestiar, mai locuiesc vremelnic himere (o pisică-arlechin, un câine-arlechin, o barză cu corpul unei mâini umane, picioroangele fiind degete, iar în matricea purtată având ochii copiilor nenăscuti, pe care îi promite, o himeră maternă, cu șase sâni) și un faun androgin.

Pe un hol, ce face legătura între săli, am așezat o imagine despre Veneția, purtată de un pește uriaș, propulsat de un picior uman, ce a înghițit locuitorii săi precum balena pe Iona, lăsând casele purtate goale, amintind doar de viața trecută a marelui oraș.

Cam atât am de spus despre intențiile mele. Sper că privitorilor le va stimula imaginația și vor interpreta lucrările mai frumos, mai mult decât am putut eu să spun în cuvinte. Până la urmă, ăsta e și scopul, să vorbească imaginile. Am încercat, precum Icar, să ating Inefabilul. Sper să nu cad prea rău…”

(Bogdan Turcea, feb 2021)

Expoziţia este deschisă pana pe 28 februarie 2021

 

Foto credit artist:  Silviu Crangureanu

Foto credit expozitie: Galeria Romana

Expozitie Imaginarium

Expozitie Imaginarium

Imaginarium, Bogdan Turcea

Imaginarium, Bogdan Turcea